Ceea ce lipseste multor conducatori de autovehicule este capacitatea de a constientiza riscul si, mai ales, de a-l recunoaste in trafic. In general, aceasta abordare superficiala vine din conceptia daunatoare potrivit careia „nu mi se poate intampla tocmai mie… eu am experienta, conduc deja de ceva ani si n-am avut probleme”.
Concret, prin conduita preventiva se intelege comportamentul rutier care asigura prevenirea accidentelor, prin anticiparea si evitarea actiunilor incorecte ale partenerilor de drum, precum si adaptarea modului de deplasare la conditiile meteo, de drum sau de trafic, specifice.
Principalele elemente ale conduitei preventive sunt:
- Buna pregatire teoretica si practica (soferul sa fie la curent cu modificarile legislatiei rutiere, sa treaca in revista din cand in cand legislatia rutiera);
- Vigilenta, manifestata prin concentrarea atentiei asupra drumului, a modului in care se desfasoara circulatia si a functionarii propriului vehicul (pentru a sesiza in timp util semnalizarea rutiera, schimbarea conditiilor meteo-rutiere si intentiile partenerilor de trafic);
- Prevederea, reprezentata de capacitatea conducatorului auto de a anticipa din timp situatiile riscante din trafic si de a gasi solutii pentru evitarea producerii sau implicarii in evenimente rutiere;
- Judecata este procesul psihic de gandire si alegere a unei solutii cu cel mai bun rezultat dintr-o situatie conflictuala aparuta in trafic la un moment dat. Ea trebuie sa fie prompta, rapida si selectiva (sa aleaga in cel mai scurt timp solutia cea mai buna);
- Indemanarea, care se traduce prin capacitatea conducatorului auto de a executa corect si rapid manevrele de conducere a autovehiculului.
Acestor elemente trebuie sa li se adauge si nivelul de educatie, manifestat prin capacitatea de a fi politicos in trafic (atitudine atenta, respectoasa, binevoitoare, chiar generoasa fata de partenerii de drum, indiferent de categoria din care fac parte).
Pentru ca aceasta imagine sa fie insa completa, este nevoie de inca ceva, respectiv de adoptarea unui stil de conducere defensiva, caracterizat de cateva elemente suplimentare:
- Constientizarea riscului, astfel incat acesta sa poata fi usor identificat in traficul cotidian;
- Cunoasterea comportamentului vehiculelor in situatii critice si a modului corect de a reactiona in vederea iesirii din aceste situatii;
- Adoptarea unei atitudini defensive, de aparare, menite sa previna aparitia conflictelor sau a situatiilor limita, in timpul conducerii autovehiculelor pe drumurile publice.
Cunoasterea comportamentului vehiculelor in situatii critice constituie o alta necunoscuta pentru numerosi soferi.
Adoptarea unei atitudini defensive presupune insusirea unor tehnici specifice de conducere in conditii de circuit/poligon si aplicarea acestora in trafic, precum conducerea in conditii de aderenta scazuta, controlul vitezei, al vizibilitatii (potrivit principiului „a vedea si a fi vazut”), mentinerea unei distante minime, de siguranta, in mers („regula celor doua secunde”), tehnici de rulaj in trafic aglomerat (aplicarea „regulii fermoarului”) etc.
Pentru dobandirea unei atitudini defensive, pot fi urmate cursuri de specialitate de conducere defensiva.